The moment when, 50 years ago, Neil Armstrong planted his foot on the surface of the Moon inspired awe, pride and wonder around the world. This newspaper argued that “man, from this day on, can go wheresoever in the universe his mind wills and his ingenuity contrives…to the planets, sooner rather than later, man is now certain to go.” But no. The Moon landing was an aberration, a goal achieved not as an end in itself but as a means of signalling America’s extraordinary capabilities. That point, once made, required no remaking. Only 571 people have been into orbit; and since 1972 no one has ventured much farther into space than Des Moines is from Chicago.
The next 50 years will look very different. Falling costs, new technologies, Chinese and Indian ambitions, and a new generation of entrepreneurs promise a bold era of space development. It will almost certainly involve tourism for the rich and better communications networks for all; in the long run it might involve mineral exploitation and even mass transportation. Space will become ever more like an extension of Earth—an arena for firms and private individuals, not just governments. But for this promise to be fulfilled the world needs to create a system of laws to govern the heavens—both in peacetime and, should it come to that, in war.
The development of space thus far has been focused on facilitating activity down below—mainly satellite communications for broadcasting and navigation. Now two things are changing. First, geopolitics is stoking a new push to send humans beyond the shallows of low-Earth orbit. China plans to land people on the Moon by 2035. President Donald Trump’s administration wants Americans to be back there by 2024. Falling costs make this showing off more affordable than before. Apollo cost hundreds of billions of dollars (in today’s money). Now tens of billions are the ticket price.
[ … ]
It is a mistake to promote space as a romanticised Wild West, an anarchic frontier where humanity can throw off its fetters and rediscover its destiny. For space to fulfil its promise governance is required. At a time when the world cannot agree on rules for the terrestrial trade of steel bars and soybeans that may seem like a big ask. But without it the potential of all that lies beyond Earth will at best wait another 50 years to be fulfilled. At worst space could add to Earth’s problems. | Momentul în care, acum 50 de ani, Neil Armstrong și-a imprimat urma piciorului pe suprafața Lunii a inspirat lumii întregi admirație, mândrie și uimire. Acest jurnal a susținut că “începând din această zi, omul poate merge în univers oriunde mintea sa va dori și ingeniozitatea sa va îndrăzni să-și imagineze ... omul este acum sigur că va merge către planete, mai devreme, iar nu mai târziu”. Dar nu. Aselenizarea a fost o aberație, un scop atins nu ca un final în sine ci ca o modalitate de a arăta capacitatea extraordinară a Americii. Odată ce acest lucru a fost demonstrat, n-a mai fost nevoie să fie repetat. Doar 571 de oameni au ajuns pe orbită; iar din 1972 nimeni nu s-a mai aventurat în spațiu mai departe decât distanța de la Des Moines la Chicago. Următorii 50 de ani vor arăta cu totul altfel. Costuri scăzute, tehnologii noi, ambiții ale Chinei și Indiei ca și o nouă generație de antreprenori promit o eră cutezătoare a cuceririi spațiului. Ea va include fără îndoială și turismul pentru cei bogați dar și rețele mai bune de telecomunicații pentru noi toți; pe termen lung, ar putea însemna exploatări miniere și chiar transport în masă. Spațiul va deveni din ce în ce mai mult un fel de extensie a Pământului – o arenă pentru firme și persoane private, nu doar pentru guverne. Dar pentru ca această promisiune să fie îndeplinită, lumea are nevoie de un sistem legislativ cu care să poată guverna spațiul – atât în vreme de pace dar și, dacă se va ajunge acolo, pe timp de război. Până acum, cucerirea spațiului s-a axat pe facilitarea activităților de pe Pământ – în principal comunicații prin satelit pentru transmisiuni și navigație. Două lucruri se vor schimba de-acum. Mai întâi, geopolitica alimentează o nouă presiune în favoarea trimiterii de oameni dincolo de orizontul suborbital al Pământului. China își propune să aselenizeze cu zboruri umane până în 2024. Administrația președintelui Donald Trump vrea ca și americanii să se întoarcă acolo înainte de 2024. Scăderea costurilor face ca acest lucru să fie mai accesibil decât înainte. Apollo a costat sute de miliarde de dolari (în valoare actualizată). Astăzi, prețul biletului ar fi de câteva zeci de miliarde. Ar fi greșită promovarea cursei pentru spațiu drept un Far West romanțat, ca o frontieră anarhică dincolo de care omenirea să-și poată înlătura piedicile și să-și redecopere destinul. Este nevoie de o bună guvernare pentru ca spațiul să-și îndeplinească promisiunile. În vremuri în care omenirea nu poate cădea de acord asupra unor reguli pentru comerțul cu bare de oțel și boabe de soia, lucrul ăsta ar putea părea o cerință prea ridicată. Dar fără ea, potențialul a tot ceea ce se găsește dincolo de Pământ va aștepta încă 50 de ani pentru a se realiza. În cel mai rău scenariu, spațiul ar putea fi doar o problemă în plus pentru Pământ. |