Cf. dictionnaire juridique:

Le "référé" ou, plus complètement, la "procédure de référé", est une procédure orale et simplifiée attribuée en principe, à la compétence du Président de la juridiction saisie qui statue " à juge unique". Il peut ordonner des mesures provisoires, principalement la consignation de sommes contestées, une expertise ou le paiement d'une provision. Il peut prononcer des astreintes.

--------------------------------------------------
Note added at 26 minutes (2017-01-31 16:46:55 GMT)
--------------------------------------------------

Cf. dreptonline,

Ordonanta presedintiala
Definitie: In domeniul procedurii civile, instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului. Ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor si chiar atunci cand exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta si cu precadere. Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face in cel mult 48 de ore de la pronuntare. Ordonanta este vremelnica si executorie. Instanta va putea hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen.

Ordonanta presedintiala in procedura civila este reglementata de Codul de Procedura Civila

http://legeaz.net/dictionar-juridic/ordonanta-presedintiala:

ordonanţă preşedinţială, instituţie de drept procesual civil în temeiul căreia instanţa de judecată, la cererea părţii interesate, poate lua măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care ar fi periclitat prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. O.p. este o procedură specială, cu caracter sumar. 1) Potrivit legii, cererea de o.p. se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului. în ce priveşte competenţa generală, instanţele judecătoreşti nu au competenţa să soluţioneze pe calea o.p. litigii care nici în fond nu sunt în competenţa lor. Competenţa materială se determină prin raportarea la dispoziţiile corespunzătoare privind cererea pe fondul dreptului, aceeaşi fiind soluţia şi în cazul competenţei teritoriale. Legea prevede că o.p. se poate da chiar atunci când există judecată asupra fondului dreptului; în această ipoteză, judecarea ei intră în competenţa instanţei sesizate cu acţiunea principală. 2) O.p. este admisibilă numai în prezenţa următoarelor condiţii: a) să existe urgenţă; aceasta se apreciază de instanţă în cazul concret, în raport de circumstanţele obiective ale cauzei. Potrivit legii, se caracterizează prin urgenţă următoarele situaţii generale: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara; înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări. Este necesar ca urgenţa să persiste pe tot parcursul judecăţii; astfel, cererea de o.p. nu poate fi admisă dacă urgenţa exista doar la data introducerii cererii, însă a dispărut ulterior acestui moment şi înainte de pronunţarea hotărârii. Uneori, chiar legea apreciază existenţa urgenţei, de exemplu, în cazul suspendării execuţiei vremelnice, în cazul luării, în timpul procesului de divorţ, a unor măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei; b) măsura ordonată de instanţă să aibă caracter vremelnic; instanţa nu rezolvă litigiul în fond, ci dispune doar unele măsuri de fapt cu caracter vremelnic, pe care le consideră necesare în scopul conservării dreptului sau al prevenirii pagubei. Caracterul vremelnic decurge fie din însăşi natura măsurii, fie dintr-o precizare expresă introdusă de instanţă în cuprinsul ordonanţei, în sensul că efectele sale sunt limitate în timp; c) măsura luată să nu preju-dece fondul dreptului; judecând cererea de o.p. instanţa nu trebuite să cerceteze fondul dreptului, ci numai aparenţa acestui drept. Judecătorul poate face numai un examen sumar al cauzei, în măsura necesară constatării de partea cui este aparenţa dreptului. Legea nu arată ce elemente trebuie să cuprindă cererea de sesizare a instanţei, astfel încât se va aplica dreptul comun. Dat fiind caracterul sumar al procedurii, cererea de o.p., nu trebuie să cuprindă chiar toate elementele cererii de chemare în judecată; este suficient ca în cuprinsul ei să se indice: numele şi domiciliul părţilor, măsura care se solicită a fi ordonată, justificarea urgenţei acestei măsuri şi probele invocate; cererea trebuie semnată. Caracterul urgent al măsurii exclude aplicarea dispoziţiilor privind termenul necesar pentru pregătirea şi depunerea întâmpinării, iar în anumite cazuri, foarte urgente, se poate fixa termen chiar în ziua primirii cererii. Judecarea se poate face şi fără citarea părţilor, dar numai atunci când o urgenţă deosebită justifică această măsură; în cazurile în care se dispune citarea, nu este necesar să se respecte termenul de 5 zile stabilit de lege în dreptul comun, termen ce trebuie să rămână între momentul înmânării citaţiei părţilor şi data la care a fost fixată judecarea pricinii. Dacă s-a dispus citarea, instanţa poate proceda la judecare numai în situaţia când, la termenul fixat, se constată că procedura este îndeplinită. 3) Judecata cererii de o.p. se face de urgenţă şi cu precădere faţă de alte cauze. în cadrul acestei proceduri nu sunt admisibile chemarea în garanţie, chemarea în judecată a altor persoane, arătarea titularului dreptului; se admite că se poate formula o cerere de intervenţie voluntară pentru luarea unor măsuri urgente sau vremelnice. Judecata se face după regulile dreptului comun cu privire la procedura contencioasă, ţinând cont şi de o serie de derogări; sunt admisibile toate probele din dreptul comun, dar cu ocazia admiterii şi
administrării lor instanţa trebuie să ţină seama de imperativul urgenţei soluţionării cererii. 4) O.p. are natura juridică a unei hotărâri judecătoreşti; pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare. 5) Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă judecata s-a făcut cu citarea părţilor (indiferent dacă acestea s-au prezentat la dezbateri ori nu), sau de la comunicare, dacă părţile n-au fost citate. Judecarea recursului se face întotdeauna cu citarea părţilor, dar de urgenţă şi cu precădere faţă de procesele de drept comun. 6) Executarea o.p. poate fi atacată prin intermediul contestaţiei la executare; se admite că părţile au deschisă şi calea contestaţiei în anulare; în schimb, revizuirea, în principiu, este inadmisibilă; dacă s-ar invoca faptul că dispozitivul ordonanţei conţine dispoziţii potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire ori contrarie-tatea între două o.p., dacă la data pronunţării celei din urmă situaţia de fapt avută în vedere la darea primei ordonanţe era neschimbată, revizuirea este admisibilă. 7) O.p. este o procedură având caracter contencios: instanţa este chemată să ordone o măsură prin care, deşi nu se rezolvă litigiul de fond, se anticipează totuşi asupra soluţiei de fond. Cu toate acestea, caracterul provizoriu şi urgent al măsurii luate determină anumite consecinţe graţie cărora o.p. se deosebeşte esenţial, sub unele aspecte, de hotărârea judecătorească propriu-zisă. Deosebirile respective se concretizează în:
a) o.p. are putere executorie; instanţa poate hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen; în principiu, recursul nu suspendă executarea; legea dispune însă că instanţa de recurs are îndreptăţirea să decidă suspendarea acesteia, dar numai cu obligaţia depunerii unei cauţiuni; b) o.p. nu are puterea lucrului judecat faţă de procesul de fond, indiferent că acesta s-ar afla în curs de judecare la momentul pronunţării ei sau ar fi pornit ulterior. O.p. produce toate efectele ce-i sunt atribuite de lege pe toată durata existenţei împrejurărilor de fapt care au justificat pronunţarea ei; la încetarea acestor împrejurări ea îşi pierde eficacitatea, iar partea potrivnică poate cere instanţei să dea o ordonanţă prin care să revină asupra celei dintâi. Dacă starea de fapt se schimbă, instanţa de judecată poate lua măsurile corespunzătoare noii situaţii, emiţând o nouă o.p.; în principiu, în această materie nu se poate vorbi de dezînvestirea instanţei. Cererea de o.p. poate fi transformată într-o cerere de drept comun, dacă reclamantul solicită expres aceasta; într-o astfel de situaţie, pârâtul, chiar dacă era legal citat în cererea de o.p., trebuie încunoştinţat în mod expres despre transformarea intervenită, urmând a fi citat expres cu această menţiune, dacă nu era prezent. 8) în ceea ce priveşte domeniul de aplicare a O.p., în principiu, se poate recurge la procedura o.p. în legătură cu orice litigiu şi indiferent dacă instanţa este sesizată sau nu asupra fondului. Principalele materii în care o.p. îşi găseşte aplicare sunt: a) materia raporturilor de familie; art. 61 32 C. proc. civ. face trimitere la procedura o.p., instanţa având posibilitatea de a lua măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei; de asemenea, o.p. poate fi folosită şi pentru: reintegrarea soţului alungat, eventual şi a copiilor, în locuinţa comună; evacuarea provizorie a soţului turbulent; restituirea bunurilor proprii de strictă necesitate; împărţirea provizorie a folosinţei locuinţei comune; stabilirea unui program provizoriu de vizitare a minorului până la definitivarea procesului privind stabilirea domiciliului minorului; bjîn materia raporturilor de vecinătate şi de proprietate: dacă unul dintre vecini execută lucrări care pun în pericol imobilul sau închid accesul la acesta, se poate obţine prin intermediul o.p. sistarea executării lucrărilor respective; în cazul în care se depozitează materiale astfel încât zidul sau gardul comun este ameninţat să se prăbuşească, se poate cere ridicarea acestora; pe calea o.p. s-ar putea obţine menţinerea dreptului de servitute, precum şi încetarea provizorie a unei servituţi create abuziv sau a actelor abuzive în exercitarea unei servituţi etc.; în schimb, s-a decis că prin intermediul o.p. nu se poate recunoaşte reclamantului un drept de servitute de trecere, întrucât, pe de o parte, ar avea loc o prejudecare asupra fondului, iar, pe de altă parte, s-ar lua o măsură definitivă, iar nu vremelnică; totuşi, provizoriu, până la soluţionarea procesului de servitute de trecere, pe calea o.p. pârâtul poate fi obligat să permită accesul reclamantului la calea publică; c) în materia raporturilor locative, în practică au fost admise o.p. pentru: constatarea stării locuinţei închiriate; asigurarea folosinţei paşnice a locuinţei; eliberarea accesului la camera reclamantului; efectuarea unor reparaţii necesare şi urgente etc.; cât priveşte evacuarea locatarului, soluţia de principiu a jurisprudenţei este în sensul că această măsură nu poate fi dispusă pe calea o.p., deoarece vizează fondul dreptului, iar nu o măsură vremelnică; d) în materia executării silite: legea prevede posibilitatea folosirii o.p. pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; suspendarea executării provizorii poate fi încuviinţată vremelnic şi prin o.p.; uneori, se consideră că pe calea o.p. s-ar putea obţine şi întoarcerea executării silite; nu se poate folosi însă această procedură pentru anularea formelor de executare silită; e) în materie comercială, se poate folosi procedura o.p. pentru: oprirea unor acte de concurenţă neloială; suspendarea din funcţie a administratorului unei societăţi comerciale; permiterea accesului la spaţiile comerciale etc.; în schimb, nu se poate obţine prin intermediul o.p.: obligarea la plata unor despăgubiri pentru actele de concurenţă neloială săvârşite; revocarea din funcţie a administratorului unei societăţi comerciale; stabilirea valabilităţii unui contract comercial; înregistrarea cesiunii unor acţiuni în registrul de acţiuni; stabilirea dreptului de proprietate asupra unor spaţii comerciale etc.; f) în materia organizării şi funcţionării fundaţiilor: în cazul în care actul constitutiv nu cuprinde componenţa nominală a celor dintâi organe ale fundaţiei, ci numai regulile stabilite de fondatori pentru desemnarea membrilor acestora şi dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viaţă la data constituirii fundaţiei, judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi va avea sediul fundaţia va desemna, pe cale de o.p., la cererea oricărei persoane interesate, persoanele care vor intra în componenţa consiliului director; de asemenea, dacă, pe parcursul funcţionării fundaţiei, componenţa consiliului director nu se poate modifica în condiţiile stabilite de statut, judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul fundaţia va desemna, pe cale de o.p., la cererea oricărei persoane interesate, persoanele care vor intra în componenţa consiliului director.
ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ, instituţie de drept procesual civil în temeiul căreia instanţa de judecată, la cererea părţii interesate, poate lua măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care ar fi periclitat prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanţa preşedinţială este admisibilă numai în prezenţa următoarelor condiţii: a) să existe urgenţa; Potrivit legii, se caracterizează ca fiind urgente următoarele situaţii generale: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara; înlăturarea piedicilor care s-ar putea ivi cu prilejul unei executări; b) măsura ordonată de instanţă să aibă un caracter vremelnic; instanţa nu rezolvă litigiul în fond, ci dispune doar unele măsuri de fapt cu caracter vremelnic pe care le consideră necesare în scopul conservării dreptului sau al prevenirii pagubei; c) măsura luată să nu prejudicieze asupra fondului dreptului; Cererea de ordonanţă preşedinţială, dat fiind caracterul sumar al procedurii, nu trebuie să cuprindă chiar toate elementele cererii de chemare în judecată; este suficient ca în cuprinsul ei să se indice: numele şi domiciliul părţilor, măsura care se solicită a fi ordonată, justificarea urgenţei acestei măsuri şi probele invocate, temeiul de drept al cererii, semnătura reclamantului, data depunerii cererii. In unele cazuri, foarte urgente, se poate fixa termen chiar în ziua primirii cererii; judecarea se poate face şi fară citarea părţilor, dar numai atunci când o urgenţă deosebită justifică acea măsură. Ordonanţa preşedinţială poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fară citarea părţilor.

Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/ordonanta-presedintiala