Precursorul tuturor monedelor virtuale a fost inventat cu peste zece ani în urmă. De la lansarea internetului și ideea genială a lui Jeff Bezos de a demara Amazon.com –
din fericire nu sub denumirea „Cadabra”, care aduce a „cadavru” – plata a reprezentat o problemă enormă, în special frauda. În anii ’50, pentru a nu mai căra banii după noi cu roaba, s-au inventat cardurile de credit. Primul dintre toate a fost Diners Card, al cărui client mai sunt și-n ziua de azi.

[...]

Îi permitea comerciantului să copieze rapid pe hârtie informațiile cardului de credit și să-i înmâneze clientului o copie pe care să o contrasemneze. Se recunoștea imediat după sunetul caracteristic, un fâșâit însoțit de pocnete.

Înainte de inventarea acestui aparat nostim, finalizarea procesului de plată era o hârțogărie interminabilă. Îmi amintesc cum se plângeau clienții care așteptau la coadă: „Aoleu, încă unul cu card de credit! Acum chiar că avem de așteptat, nu glumă!” Și tocmai așa era, comerciantul trebuia să scoată documentele, să consemneze tot, citeț, să verifice identitatea și semnătura clientului, toate acestea necesitând timp. Prin comparație, plata în numerar era un proces simplu și rapid; câte oportunități de îmbunătățire pentru întreprinzătorii isteți!

Prima criptomonedă a fost inventată cu mai mult de un deceniu în urmă. De când a fost creat internetul și după glorioasa ideea a lui Jeff Bezos de a înființa Amazon.com – spre norocul nostru nebotezat Cadabra, care trimite cu gândul la „cadavru” – plata a fost o problemă uriașă, mai ales în ceea ce privește fraudele.
În anii 1950, pentru a rezolva problema transportului numerarului la purtător, au fost inventate cardurile de credit. Primul a fost Diners Card, al cărui client sunt până în ziua de azi.

[…]

Acesta permitea comerciantului să copieze repede informația de pe cardul de credit pe un formular de hârtie și să predea o copie clientului pentru contrasemnare. Cea mai cunoscută trăsătură era zgomotul caracteristic: un fâșâit urmat de un poc.

Înainte de inventarea acestei mașinuțe amuzante încheierea procesului de plată presupunea completarea manuală a unor formulare, care era fără discuție un proces îndelungat. Îmi aduc amine cum se plângeau clienții care stăteau la rând: „Oh, nu, încă unul cu card de credit! Acum trebuie să așteptăm mult mai mult.” Ceea ce era adevărat, vânzătorul trebuia să scoată documentația, să o completeze de mână și citeț, să verifice identitatea clientului și semnătura acestuia, iar toate acestea cereau timp. Comparativ, plata în numerar era un proces rapid și ușor – ceea ce a lăsat unor antreprenori inteligenți mult loc de îmbunătățire.

Adamul tuturor criptomonedelor a fost inventat în urmă cu mai bine de o decadă. Încă de la începuturile internetului și ale glorioasei idei a lui Jeff Bezos de a pune bazele Amazon.com (din fericire nu s-a numit Cadabra, care sună mult prea asemănător cuvântului cadavru), plățile erau o problemă serioasă, în special din cauza fraudelor.
În anii 1950, au fost inventate cardurile de credit pentru a rezolva problema purtării de saci de bani cu tine. Primul, a fost cardul Diners, al cărui client sunt și astăzi.

[...]

A permis comerciantului să copieze rapid informațiile cardului de credit pe hârtie și să înmâneze o copie clientului, în vederea contrasemnării. Cea mai recunoscută caracteristică era un sunet ca un fâșâit terminat cu un plesnet.
Înainte de inventarea acestui aparat nostim, finalizarea procesului de plată presupunea documentație scrisă, ceea ce consuma foarte mult timp. Îmi amintesc clienții care stăteau la coadă și se plângeau: „Oh, nu! Încă unul cu card de cred. Acum avem de așteptat o groază.” Și era adevărat. Comerciantul trebuia să scoată hârtiile, să scrie totul într-un format citeț, să verifice identitatea și semnătura clientului. Totul era anevoios. Prin comparație, plata cu numerar era un proces rapid și ușor, lăsând extrem de mult loc de îmbunătățiri pentru antreprenorii inteligenți.

În urmă cu mai bine de un deceniu, a apărut prima criptomonedă. Plata a fost un subiect de interes încă de la începutul internetului și de la ideea genială a lui Jeff Bezos de a lansa Amazon.com (din fericire pentru noi, nu ca Cadabra, care sună ca Cadavru).
Cardurile au fost create în anii 1950 pentru a ușura povara de a transporta sume mari de bani lichizi. Cardul Diners a fost primul pe care l-am primit și pe care îl folosesc și astăzi.

[...]

Comerciantul poate imprima instantaneu o copie duplicat a informațiilor despre cardul al clientului și o poate da clientului pentru a o contrasemna. Cei mai mulți oameni îl asociază cu un sunet lin, pop, care este instantaneu recunoscut.

Înainte de a putea fi creată această invenție ciudată, trebuiau completate documente scrise de mână, ceea ce a necesitat mult timp. „Oh, Doamne, încă unul cu un card.” Îmi amintesc că oamenii de la coadă se plângeau: „Va trebui să așteptăm mult timp.” Într-adevăr, comerciantul trebuia să scoată hârtiile, să scrie totul, să verifice numele și semnătura clientului, iar acest lucru necesita mult timp. Există o mulțime de oportunități de creștere pentru antreprenorii inteligenți atunci când vine vorba de numerar față de acest lucru.